In camera mea cu miros de flori sintetice,stau ghemuita pe scaun asteptand in semi-caldura,ca sa se trezeasca mai mult decat doar la realitate.Astept sa prinda curaj sa poata spune tot ce ii trece prin cap.
Mi-as dori sa inteleaga tot ce nu a inteles pana acum,sa ma priveasca in ochi,asa nemachiata cum sunt si cum imi zicea ca ii place sa ma vada pentru ca sunt eu in toata puritatea mea si a cuvantului.
Vreau sa aud,fara alte ezitari,formulari de texte sau timp de gandire...tot ce vede,exact asa cum vede el.Sa imi explice si ce se presupune ca nu inteleg eu si viceversa..desi eu am fost destul de clara.
Nici un sunet cu ma clinteste,doar tastele moi ce imi curg sub degete e tot ce am momentan.Am ramas si fara cafea.N-am ramas decat doar cu o dimineata umeda si rece ce-mi mangaie picioarele goale.